Ubuntu Manpage: environ - mediul utilizatorului

NUME

       environ - mediul utilizatorului

SINOPSIS

       extern char **environ;

DESCRIERE

Variabila environ indică o matrice de indicatoare la șiruri de caractere numită „mediu”. Ultimul
indicator din această matrice are valoarea NULL. Această matrice de șiruri de caractere este pusă la
dispoziția procesului de către apelul execve(2) atunci când este inițiat un nou program. Atunci când un
proces copil este creat prin fork(2), acesta moștenește o copie a mediului părintelui său.

Prin convenție, șirurile din environ au forma „nume=valoare”. Numele este sensibil la majuscule și nu
poate conține caracterul „=”. Valoarea poate fi orice lucru care poate fi reprezentat ca șir de
caractere. Numele și valoarea nu pot conține un octet nul încorporat („\0”), deoarece se presupune că
acesta încheie șirul.

Variabilele de mediu pot fi plasate în mediul shell-ului prin comanda export din sh(1) sau prin comanda
setenv dacă utilizați csh(1).

Mediul inițial al shell-ului este populat în diverse moduri, cum ar fi definițiile din /etc/environment
care sunt procesate de pam_env(8) pentru toți utilizatorii la momentul autentificării (pe sistemele care
utilizează pam(8)). În plus, diverse scripturi de inițializare a shell-ului, cum ar fi scriptul
/etc/profile la nivel de sistem și scriptul de inițializare pentru fiecare utilizator, pot include
comenzi care adaugă variabile în mediul shell-ului; consultați pagina de manual a shell-ului preferat
pentru detalii.

Shell-urile de tip Bourne acceptă sintaxa

NUME=valoare comanda

pentru a crea o definiție a unei variabile de mediu numai în cadrul procesului care execută comanda. Mai
multe definiții de variabile, separate prin spațiu alb, pot preceda comanda.

Argumentele pot fi, de asemenea, plasate în mediu în momentul în care se execută un exec(3). Un program C
își poate manipula mediul cu ajutorul funcțiilor getenv(3), putenv(3), setenv(3) și unsetenv(3).

În cele ce urmează este prezentată o listă de variabile de mediu care apar de obicei într-un sistem.
Această listă este incompletă și include doar variabilele obișnuite întâlnite de către utilizatorii
obișnuiți în rutina lor zilnică. Variabilele de mediu specifice unui anumit program sau unei anumite
funcții de bibliotecă sunt documentate în secțiunea MEDIU din paginile de manual ale acestora.

USER Numele utilizatorului conectat (utilizat de unele programe derivate din BSD). Se stabilește în
momentul conectării, a se vedea secțiunea NOTE de mai jos.

LOGNAME
Numele utilizatorului conectat (utilizat de unele programe derivate din System-V). Se stabilește
în momentul conectării, a se vedea secțiunea NOTE de mai jos.

HOME Directorul de conectare al unui utilizator. Se stabilește în momentul conectării, a se vedea
secțiunea NOTE de mai jos.

LANG Numele unei regiuni care urmează să fie utilizată pentru categoriile locale atunci când nu este
suprascrisă de LC_ALL sau de variabile de mediu mai specifice, cum ar fi LC_COLLATE, LC_CTYPE,
LC_MESSAGES, LC_MONETARY, LC_NUMERIC și LC_TIME (a se vedea locale(7) pentru mai multe detalii
despre variabilele de mediu LC_*).

PATH Secvența de prefixe de directoare pe care sh(1) și multe alte programe o utilizează atunci când
caută un fișier executabil specificat ca nume de fișier simplu (adică un nume de rută care nu
conține bare oblice). Prefixele sunt separate prin două puncte (:). Lista de prefixe este căutată
de la început până la sfârșit, prin verificarea numelui de rută format prin concatenarea unui
prefix, a unei bare oblice și a numelui de fișier, până când se găsește un fișier cu permisiunea
de execuție.

Ca o caracteristică moștenită, un prefix de lungime zero (specificat sub forma a două puncte de
dialog adiacente sau a două puncte de dialog inițiale sau finale) este interpretat ca fiind
directorul de lucru curent. Cu toate acestea, utilizarea acestei caracteristici este depreciată,
iar POSIX menționează că o aplicație conformă trebuie să utilizeze un nume de rută explicit (de
exemplu, .) pentru a specifica directorul de lucru curent.

În mod analog cu PATH, există CDPATH utilizată de unele shell-uri pentru a găsi ținta unei comenzi
de modificare a directorului, MANPATH utilizată de man(1) pentru a găsi paginile de manual, și așa
mai departe.

PWD Ruta absolută către directorul de lucru curent; trebuie să fie parțial canonică (fără componente .
sau ..).

SHELL Numele de rută absolută al shell-ului de autentificare al utilizatorului. Se stabilește în
momentul autentificării, a se vedea secțiunea NOTE de mai jos.

TERM Tipul de terminal pentru care trebuie pregătită ieșirea.

PAGER Aplicația preferată de utilizator pentru afișarea fișierelor text. Orice șir de caractere
acceptabil ca operand de șir de comandă pentru comanda sh -c este valabil. Dacă PAGER este null
sau nu este definită, atunci aplicațiile care lansează un paginator vor trece implicit la un
program precum less(1) sau more(1).

EDITOR/VISUAL
Aplicația preferată de utilizator pentru editarea fișierelor text. Orice șir de caractere
acceptabil ca operand șir-de-comandă pentru comanda sh -c este valabil.

Rețineți că comportamentul multor programe și rutine de bibliotecă este influențat de prezența sau
valoarea anumitor variabile de mediu. Printre exemple se numără următoarele:

• Variabilele LANG, LANGUAGE, NLSPATH, LOCPATH, LC_ALL, LC_MESSAGES și așa mai departe influențează
gestionarea configurației regionale; a se vedea catopen(3), gettext(3) și locale(7).

• TMPDIR influențează prefixul rutei fișierelor create de tempnam(3) și de alte rutine, precum și
directorul temporar utilizat de sort(1) și de alte programe.

• LD_LIBRARY_PATH, LD_PRELOAD și alte variabile LD_* influențează comportamentul
încărcătorului/editorului de legături dinamice. A se vedea, de asemenea, ld.so(8).

• POSIXLY_CORRECT face ca anumite programe și rutine de bibliotecă să respecte prescripțiile POSIX.

• Comportamentul lui malloc(3) este influențat de variabilele MALLOC_*.

• Variabila HOSTALIASES indică numele unui fișier care conține pseudonimele care urmează să fie
utilizate cu gethostbyname(3).

• TZ și TZDIR oferă informații despre fusul orar utilizate de tzset(3) și, prin intermediul acestuia, de
funcții precum ctime(3), localtime(3), mktime(3), strftime(3). A se vedea, de asemenea, tzselect(8).

• TERMCAP oferă informații cu privire la modul de adresare a unui anumit terminal (sau oferă numele unui
fișier care conține astfel de informații).

• COLUMNS și LINES informează aplicațiile cu privire la dimensiunea ferestrei, eventual înlocuind
dimensiunea actuală.

• PRINTER sau LPDEST poate specifica imprimanta ce se dorește a fi utilizată. A se vedea lpr(1).

NOTE

       Din  punct de vedere istoric și standard, environ trebuie să fie declarat în programul utilizatorului. Cu
       toate acestea, ca o comoditate (nestandardizată) pentru programator, environ este  declarat  în  fișierul
       antet  <unistd.h>  dacă este definită macrocomanda de testare a caracteristicilor _GNU_SOURCE (a se vedea
       feature_test_macros(7)).

       Operațiile prctl(2) PR_SET_MM_ENV_START și PR_SET_MM_ENV_END pot fi utilizate pentru a  controla  locația
       mediului procesului.

       Variabilele  HOME,  LOGNAME,  SHELL  și  USER  sunt  definite atunci când utilizatorul este schimbat prin
       intermediul unei interfețe de gestionare a sesiunilor, de obicei de  către  un  program  precum  login(1)
       dintr-o  bază  de  date a utilizatorilor (precum passwd(5)). Trecerea la utilizatorul root folosind su(1)
       poate avea ca rezultat un mediu mixt în care LOGNAME și USER sunt  păstrate  de  la  vechiul  utilizator;
       consultați pagina de manual su(1).

ERORI

       În  mod  clar,  există un risc de securitate în acest caz. Multe comenzi de sistem au fost păcălite de un
       utilizator care a specificat valori neobișnuite pentru IFS sau LD_LIBRARY_PATH.

       Există, de asemenea, riscul de poluare a spațiului de nume.  Programe  precum  make  și  autoconf  permit
       înlocuirea  numelor  de utilități implicite din mediu cu variabile cu nume similare, scrise cu majuscule.
       Astfel, se folosește CC pentru a selecta compilatorul C dorit (și în mod similar MAKE, AR,  AS,  FC,  LD,
       LEX,  RM,  YACC etc.).  Cu toate acestea, în unele utilizări tradiționale, o astfel de variabilă de mediu
       oferă opțiuni pentru program în loc de un nume de rută. Astfel, avem MORE și LESS.  O astfel de utilizare
       este considerată eronată și trebuie evitată în programele noi.

CONSULTAȚI ȘI

       bash(1), csh(1), env(1), login(1), printenv(1), sh(1), su(1), tcsh(1), execve(2),  clearenv(3),  exec(3),
       getenv(3), putenv(3), setenv(3), unsetenv(3), locale(7), ld.so(8), pam_env(8)

TRADUCERE

       Traducerea    în   limba   română   a   acestui   manual   a   fost   făcută   de   Remus-Gabriel   Chelu
       <remusgabriel.chelu@disroot.org>

       Această traducere este  documentație  gratuită;  citiți  Licența publică generală GNU Versiunea 3  sau  o
       versiune   ulterioară   cu  privire  la  condiții  privind  drepturile  de  autor.   NU  se  asumă  NICIO
       RESPONSABILITATE.

       Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să  trimiteți  un  e-mail  la  translation-team-
       ro@lists.sourceforge.net.

Pagini de manual de Linux 6.9.1                   15 iunie 2024                                       environ(7)