NUME

       user-session-keyring - inel de chei de sesiune implicit pentru fiecare utilizator

DESCRIERE

       Inelul  de  chei  al sesiunii utilizatorului este un inel de chei utilizat pentru a ancora chei în numele
       unui utilizator.  Fiecare UID cu care se ocupă nucleul are propriul său  inel  de  chei  pentru  sesiunea
       utilizatorului,  care  este  partajat  între  toate  procesele cu acel UID.  Inelul de chei de sesiune al
       utilizatorului are un nume (descriere) de forma  _uid_ses.<UID>  unde  <UID>  este  ID-ul  utilizatorului
       respectiv.

       Inelul  de  chei  al  sesiunii  utilizatorului  este asociat cu înregistrarea pe care nucleul o păstrează
       pentru UID.  Acesta apare la prima încercare de a accesa fie inelul de chei al  sesiunii  utilizatorului,
       fie  user-keyring(7),  fie  session-keyring(7).   Inelul de chei rămâne fixat în existență atâta timp cât
       există procese care rulează cu acel UID real sau fișierele deschise de  aceste  procese  rămân  deschise.
       (De asemenea, inelul de chei poate fi fixat la nesfârșit prin conectarea sa la un alt inel de chei).

       Inelul  de  chei  al  sesiunii  utilizatorului  este  creat  la cerere, atunci când un fir de execuție îl
       solicită sau atunci când un fir de execuție solicită inelul  de  chei  session-keyring(7)  și  acesta  nu
       există.  În acest din urmă caz, se va crea un inel de chei pentru sesiunea utilizatorului și, în cazul în
       care  nu  trebuia  creat,  inelul  de  chei pentru sesiunea utilizatorului va fi stabilit ca inel de chei
       pentru sesiunea reală a procesului.

       Inelul de chei al sesiunii utilizatorului este căutat de request_key(2) în cazul în  care  nu  există  un
       inel de chei al sesiunii reale și este ignorat în caz contrar.

       Este  definită  o  valoare  specială  a  numărului de serie, KEY_SPEC_USER_SESSION_KEYRING, care poate fi
       utilizată în locul numărului de serie real al inelului de chei al sesiunii de  utilizator  al  procesului
       apelant.

       „@us”, din instrumentul keyctl(1), poate fi utilizat în locul unui ID de cheie numeric în același mod.

       Inelele  de  chei  ale  utilizatorilor  sunt  independente  de  clone(2), fork(2), vfork(2), execve(2) și
       _exit(2), cu excepția faptului că inelul de chei este distrus atunci când înregistrarea UID este distrusă
       la ieșirea ultimului proces care l-a atașat.

       Dacă un inel de chei de utilizator nu există în momentul accesării, acesta va fi creat.

       În loc să se bazeze pe inelul de chei al sesiunii utilizatorului, se recomandă cu tărie, „mai  ales  dacă
       procesul  rulează  ca  root”, să se stabilească în mod explicit un apel la session-keyring(7), de exemplu
       prin pam_keyinit(8).

NOTE

       Inelul de chei de sesiune al utilizatorului a fost adăugat pentru a sprijini situațiile în care un proces
       nu are un inel de chei de sesiune, poate pentru că a fost creat printr-o cale care nu a implicat PAM  (de
       exemplu,  poate  că  a  fost un demon pornit de inetd(8)).  Într-un astfel de scenariu, inelul de chei de
       sesiune al utilizatorului acționează ca un substitut pentru session-keyring(7).

CONSULTAȚI ȘI

       keyctl(1), keyctl(3), keyrings(7), persistent-keyring(7), process-keyring(7), session-keyring(7),
       thread-keyring(7), user-keyring(7)

TRADUCERE

       Traducerea în limba română a acestui manual a fost creată de Remus-Gabriel Chelu
       <remusgabriel.chelu@disroot.org>

       Această traducere este documentație gratuită; citiți Licența publică generală GNU Versiunea 3 sau o
       versiune ulterioară cu privire la condiții privind drepturile de autor.  NU se asumă Nicio
       RESPONSABILITATE.

       Dacă găsiți erori în traducerea acestui manual, vă rugăm să trimiteți un e-mail la translation-team-
       ro@lists.sourceforge.net.

Pagini de manual de Linux 6.03                  5 februarie 2023                         user-session-keyring(7)